Ascensiunea lui Dominique Ropion în parfumerie nu a fost una obișnuită. Dar nici parfumurile pe care maestrul le-a creat nu sunt obișnuite. Se poate spune că a făcut cunoștință cu arta parfumeriei din întâmplare, dar vocația a identificat-o încă din copilărie, când spunea că putea percepe inclusiv mirosul distinct al unei strângeri de mână. Ce a urmat a fost o călătorie neașteptată de la Paris la Grasse și înapoi, o explorare profundă a moleculelor și compozițiilor aromatice aproape arhitecturale - pe care maestrul o asociază cu introspecția.

Ropion descrie procesul conceperii unui parfum similar modului în care Raymond Queneau a creat volumul 'Hundred Thousand Billion Poems': decupând versuri din alte poeme pentru a lăsa cititorului libertatea de a-și crea singur povestea. Similar, maestrul parfumier își creează o proprie paletă de materii prime și acorduri pe care le asociază surprinzător pentru a obține compoziții unice. Se declară îndrăgostit de tuberoză, trandafir, iasomie, violetă, narcisă, floare de portocal și cașmeran, dar unul dintre primele mirosuri care i-a rămas în minte încă din copilărie este cel al metroului din Paris.